Si fost-au Zei

Avand cateva ore bune de omorat intre 2 zboruri din Rodos spre Corfu, am profitat de escala la Atena din plin. Si oare cum altfel poti sa profiti de cateva ore bune in Atena, daca ai mai fost doar in trecere?! Binenteles, vizitand unul din centrele lumii, si anume Acropolele.

Wonder of ancients

Despre Acropole s-au zis probabil multe, mai bune sau mai rele. Insa, nimeni nu poate nega ca e locul de unde s-au pornit multe din ideile si lucrurile de care ne bucuram azi: democratia, libra trecere, toleranta, filosofia, astronomia si celelalte stiinte. Leaganul civilizatiei grecesti, centrul practic al Europei. Daca se spune ca toate drumurile duc la Roma, ei bine se poate spune si ca toate drumurile pornesc de la Acropole.

De ajuns se ajunge usor. Eu am luat un metrou, linia 3 (albastra) si inainte de Acropole am chimbat pe linia 2 (rosie). Cu totul, cam vreo ora. Iesind din statia de metrou, nu prea sti la ce sa te astepti…poate numai ce am mai vazut cu totii in reviste, carti, poze sau prin filme. Dar, ca intotdeauna, ceea ce vezi cu ochii tai nu poate fi cuprins doar printr-o imagine, fie ea chiar si filmata.

Locul impresioneaza de la intrare, fiind plin de ramasite de coloane, cariatide, caramizi, pereti si multe altele. Amfiteatre, temple te impresoara pana sus. Starea pe care mi-au dat-o toate acestea a fost una interesanta si ciudata in acelasi timp. Parca parcurgeam un drum inspre portile Olimpului. Ajungand la scarile Acropolelui, am simtit un nod in gat. Blocurile imense de marmura si piatra, coloanele frumos sculptate arata o arta si o maiestrie demult uitata si prea putin folosita azi. Desi era o multime de oameni, ma simteam totusi ca si cum eram doar eu. Doar eu si Zeii. Grecii aveau vedere completa asupra intregii Atene. De oricare parte te uiti dinspre Acropole, imposibil sa nu vezi orasul in complexitatea lui. Cladirea in sine a Acropolelui m-a lasat fara cuvinte. Eram in schimb doar cu degetul pe declansatorul aparatului foto. Pacat ca e in reparatie si sunt schele practic de jur imprejur. Dar chiar si asa, nu m-a deranjat. Semetia marmurei si a pietrei albe acopera brutalitatea otelului schelelor. Cu asta am ramas intiparit in memorie. De ce oare azi nu mai construim asa? De ce nu mai lucram piatra pentru a-i da viata?

Pacat ca timpul meu la Acropole a fost foarte scurt. Dar, ma voi intoarce. Deci…  va urma!

La picior prin vechiul Rodos

Am ajuns in Rodos printr-o conjunctura de evenimente intamplatoare. L-am vazut prima data intr-o seara, iesind cu prieteni la o plimbare. Desi eram la ceva distanta de oras, n-a luat mult timp sa ajung. Insa, de cum am itrat in zona orasului vechi, mi-a ramas intiparit pe retina. Am facut tot posibilul ca in zilele ce au urmat sa ma intorc. Si am reusit. S-a intamplat sa fie pe 1 mai si in acelasi timp de Pasti. Autobuzul a oprit foarte aproape de portul vechi al orasului si sub poalele citadelei. Luand-o la picior, am parcurs cateva din portile citadelei cavalerilor templieri.

Remains of the day

Ce mi-a fost dat sa vad dinafara e ca citadela se afla intr-o stare foarte buna, fiind solid construita. Nu stiu cati oameni si-au dat sudoarea si sangele pentru a o construi, insa e inca in picioare. Are mai multe porti impresionante. Zidurile sunt imense cu creneluri specifice, cu cruci mai peste tot. Odata intrat, vezi un bazar imens pe toate drumurile, o placere si desfatare pentru ochi…nu si pentru buzunar. Insa, se gasesc de toate pentru toti. Cladirile sunt vechi, bisericile sunt impresionante, iar ici colo gasesti si cate un minaret. Pentru un fotograf de calatorie, orasul medieval Rodos e un obiectiv neaparat. Arhitectura greaca impletita cu cea italiana si vest europeana…iar peste toate acestea venind si orientul cu bogatiile sale, te fac sa ramai cu gura cascata, la propriu. Plimbarile pe stradutele citadelei, iti trezesc pofta de mancare…pe care eu unul am si omorat-o cu o salata greceasca si un suvlaki de pui. Mmmmm…yumm!!  Apoi, iar la plimbare si fotografie. Fortareata din interiorul citadelei e si mai impresionanta…din pacate nu am vizitat-o prin interior, era inchisa. Vitalitatea locului, bogatia naturala si arhitecturala, turistii, localnicii, toate astea dau un farmec aparte si un sentiment de orient. Un iz imbietor.

Portul vechi nu e neaparat imens…insa locul unde s-a afat Colosul e imrepsionant. Oare cum ar fi fost sa fie inca acolo? Se auzeau vorbe ca ar vrea sa il refaca grecii. Ar fi ceva daca chir vor si reusi. Cladirile au caracter oriental si bizantin.

Orasul de pe insula soarelui insa nu si-a descoperit toate secretele. Deci, nu-mi ramane decat sa zic: va urma!